fericirea...

Fericirea…..de ce cauta oamenii fericirea..?? ce inseamna ea defapt..??? cum o definim...cautam o definitie abstracta pe care o gasim in dex…si o acceptam…sau e mai mult decat atat?!? O stare… o senzatie… cum o interpretam… sua mai bine zis….avem nevoie de ea…??? De un sentiment ce nu pare a putea fi definit, dar de care ne legam… care ne controleaza viatza…fie voit fie nu..

Sau ar trebui sa tratam subiectul din alt punct de vedere…?!? Avem nevoie de fericire..??? sa aceptam ca este un sentiment …ok…ce facem cu el…de ce avem nevoie de el..??? de ce nu are un manual de utilizare…sa ne zica..ati accesat capitolul de fericire..pentru a va putea bucura de capacitatea sa maxima..tinetzi cont de urmatoarele instructiuni…..si totul ar fi mult mai usor..sau…..poate prea usor..?!?hmm….poate asta e de fapt problema…??nu ar trebui sa fie usor….suntem o fire careia ne place sa complicam lucrurile…poate asta ar fi explicatia…sau nu.?!? Fire intrebatoare…..trebuie tinut cont de asta…dar acum…nu vreau sa definesc fiintza umana…nu asta vreau… dilema mea e alta…fericirea… ok….cine o are..stie cum sa o foloseasca..??stie ce sa faca cu ea… sau…sunt doar eu cea care are o dilema asupra acestui subiect… sau mai exita macar o persoana care are aceleasi trairi ca si mine.?!?

Oare soarele cand rasare e feirict..???? oare albina…knd gaseste mancare…e fericita..???oare o floare care se deschide….e fericita..oare ce simte giocelul cand razbate prin zapada??!????? hm…oare..??? oare “ele” ce simt… oare ….”ele”..simt..??? sau..fiintza umana e din nou exclusivista…??exclusivista si egoista… dar animalele… oare ele simt fericire… daca tot ne asemanam… imi spunea cineva odata…k…daca oamenii ar disparea…animalele si natura… totul in jurul nostru…s-ar regenera..totul ar fi ideal pentru ei…hm…poate omul incurca prea mult…poate le incomodam existentza…poate…nu ar trebui sa fim aici….sa le incurcam viatza lor…sa le bruiem existentza…sa le risipim resursele… omul..un mister pana si pentru oameni…sau ..doar pentru mine..?!? oare doar eu pot sa imi definesc existentza prin cuvantul mister…”mister”..un cuvant care m-a urmarit mult timp…pai…asa se pare…totul pare a fi un mister pentru mine…in cele din urma…poate e mai bine… sa accept lucrurile... sa nu incerc sa le inteleg…sa nu ma complic in descifrarea lor… dar un singur lucru pot spune k mi-am insusit de la fiintza umana….si anume…nevoia de a complica lucrurile…asa k incerc sa ma bucur de aceasta “abilitate”… deci… poate sunt prea insistenta… dar…ce ar trebui sa simt knd sunt fericit…cum imi dau seama ca sentimentul pe care il traiesc e fericire?!? Sau e inca un mister pe care il intampin…si care parca imi rade in fatza???? Dar…totusi… nu mi-am putut raspunde la intrebare….ce e de fapt fericirea?!?sau…oare….daca nu afli esentza ei…nu te bucuri de ea… nu potiz afla?!?dar..daca tot ce ne inconjoara…e fericit si eu nu imi dau seama…??? Oare…ar trebui sa fiu mai atenta la detalii…si voi vedea raspunsul?!? Oare…?!? Unde ar trebui sa caut… in chipul unei mame care isi priveste pentru prima data copilul…in chipul unui copil care tocmai a facut o trasnaie…. In sarutul a 2 indragostitzi… sau in privirea a 2 batrani care isi serbeaza nunta de aur… sau…poate este tot….poate rapunsul e o mixtura din toate acestea… poate da…poate nu…mister…din nou cuvantul… “mister”…deci… cum ramane?!? Accept existentza acestui sentiement nedefinit… dar prezent in viatza noastra?!?cred k da…cred k e singura posibilitate… deci…acum…ce imi ramane de facut e…sa ma bucur…si sa sper k bucurandu-ma…voi putea intr-o zi sa spun….da…asta e sentimentul pe care il asteptam…si cautam …asta e fericirea…FERICIREA!!!!